Să nu mai fie băzduiera în seara asta,
București!
E scumpă, fă,
că stai pe anime,
Mă ții pe loc,
pierdut în ochii tăi,
Dacă știa,
nu-ți dădeam zilele,
Și rămânea,
la pierdut nopțilul.
Ești un tablou viu fix ca Ikebana,
Dar e și sare când îmi e deschisă rană,
Ești piesă,
dar nu vine bine cam,
Amii te-ai urcat în cap,
dar nu mi-am dat seama,
Eu ți-am dat,
tu ai luat,
Și inima și pinul la cart,
Am plătit, m-a costat,
Filele din calenda.
E scumpă, fă,
că stai pe anime, Mă ții pe loc,
pierdut în ochii tăi,
Dacă știa,
nu-ți dădeam zilele, Și rămânea,
la pierdut nopțilul.
E scumpă, fă, că stai pe anime, Mă ții pe loc,
pierdut în ochii tăi,
Dacă știa,
nu-ți dădeam zilele,
Și rămânea,
la pierdut nopțilul.
Unul dintre-albă stă că sigur n-o cumpă,
Nu știi că-n viață n-avem zile fără numă,
Iubirea ta e o boală,
eu sufăr,
Și nu pot fi vindecat.
Eu te-am dat,
tu ai luat,
Și inima și pinul la cart,
Am plătit, m-a costat,
Filele din calenda.
E scumpă,
fă,
că stai pe anime,
Mă ții pe loc,
pierdut în ochii tăi,
Dacă știa,
nu-ți dădeam zilele, Și rămânea,
la pierdut nopțilul.
E scumpă, fă,
că stai pe anime,
Mă ții pe loc,
pierdut în ochii tăi,
Dacă știa,
nu-ți dădeam zilele,
Și rămânea,
la pierdut nopțilul.
Nu-mi vine cam a piesa mea,
îmi e sfintor,
Până uit totu-i un capiu,
cer noi n-avem viitor,
Mi-au zis toți frații că o să pierd,
De-acum vreo patru ani,
dar tu în ochii mei atunci păreai bitcoin.
M-am înțebat,
auzi,
puteam s-o văd de-atunci,
Ori fi de dragoste pe nimeni nu mai auzeam,
Și tu când să mai plângi,
am vrea să mai arunci,
Că de mine-n acelărăt n-am nelimitat la un rou.
E scumpă, fă,
că stai pe anime, Mă ții pe loc,
pierdut în ochii tăi,
Dacă știa,
nu-ți dădeam zilele, Și rămânea,
la pierdut nopțilul.
E scumpă, fă,
că stai pe anime, Mă ții pe loc,
pierdut în ochii tăi,
Dacă știa,
nu-ți dădeam zilele,
Și rămânea,
la pierdut nopțilul.