Tată străină,
cu o inima plină,
Umplut prin vremuri,
adusă prin țărmuri de valuri și alămuri.
Vin vale,
în ieșii pale,
Cu tălpile goale și tot îi dai foale cu cetele tale.
Cu paharul ridicat,
fără gându' la bărbat,
Și-ntr-un glas ele-au strigat.
Aici n-am si venit,
aici n-am si venit,
Dacă nu mi-ați fi poftit,
dacă nu mi-ați fi povit.
Aici n-am fi intrat,
mai aici n-am fi intrat,
Dacă nu ne-ați fi chemat,
dacă nu ne-ați fi chemat.
Cine oare mă strigă din zare,
Surăurile vor să mă ridice-n picioare,
Fără suflu' eu alerg și umblu,
Unde mă
cheamă și mă duce și mă poartă vântul.
Cu paharul ridicat,
fără gându' la bărbat,
Și-ntr-un glas ele-au strigat.
Aici n-am si venit,
aici n-am si venit,
Dacă nu mi-ați fi poftit,
dacă nu mi-ați fi pofit.
Aici n-am fi intrat,
mai aici n-am fi intrat,
Dacă nu ne-ați fi chemat,
dacă nu ne-ați fi chemat.
Cu paharul ridicat,
fără gându' la bărbat,
Și-ntr-un glas ele-au strigat.
Aici n-am si venit,
aici n-am si venit,
Dacă nu mi-ați fi poftit,
dacă nu mi-ați fi pofit.