Lumea nu se-nvârte-n jurul tău
Nici eu,
nici eu
Și dacă mă-nvârteam cândva
Azi e altfel
Eu simt altfel
Nu ai meritat să-mi fie ador
Tu nu poți, nu vrei
Să-mi fii tu imperfectul perfect
În ochii mei
Poți să mă cânti, poți să mă strigi
Nu aud, nu mă atingi
Aruncă-mă din calea ta
Spre nicăieri
Vântul mă ridică la cer
Tu rămâi la sol, câteai un suflet de fier
Eu te las,
nu rămas
Ploile mă vântă pe nori Nu privesc în jos unde știu să mă-ntori
Eu te las,
nu rămas
Pot închide o ușă în urma ta,
dar nu vreau să plâng
Rămâne doar o lacrimă în ochiul stâng,
în ochiul stâng
Nu ne mai ținem de mână,
alergând,
nu-i doi Vreau să-ți dau,
dacă plec,
amintirile toate-napoi
Poți să mă cânti, poți să mă strigi Nu aud,
nu mă atingi
Aruncă-mă din calea ta Spre nicăieri
Vântul mă ridică la cer Tu rămâi la sol,
câteai un suflet de fier
Eu te las,
nu rămas Ploile mă vântă pe nori
E cu tremură,
sufletul tău se vede că ți-ai frânt inima
Ai prea multe impresii,
dar nu-ți dai seama că nu te vor salva
Cum să crezi că o să te caut când eu ți-am pregătit ignoranța mea
Și ți-o ofer pe toată când n-ai fost vreodată ce îmi trebuia
Dacă tu crezi că poți să mă ții în lesă Te văd așa cu ăsta,
să iau piesă după piesă
A ales fost cu cine să intri în antiteză Ești repetentă,
scumpă mea,
hai,
lua patru-nteză
Eu te las, nu rămas Ploile mă poartă pe nori
Nu privesc în jos unde ești, nu să mă-nflori