Lumea zice că e frumoasă și că e fată de casă,
Dar e mult prea mândră în felul ei.
Are ochii în albastru, dacă plânge un dezastru,
Teneci în lacrimile ei.
Aș vrea să-i spun că eu
am s-o aștept vreo,
Mergând cu albnii brați
la brați,
Chiar dacă-mi va
fi greu, am s-o aștept mereu, Și-mi este tare,
părerea
de ea.
Ar păruți strâns la spate mâinile scatifelate,
Când păcește capul cu-n zbor,
Cu zrea,
ardă-n dorință,
știu că nu e cu putință,
Inima se-nbată mai ușor.
Aș vrea să-i spun că eu am s-o aștept mereu,
Mergând cu albnii brați
la brați,
Chiar dacă-mi va fi greu,
am s-o aștept mereu, Și-mi este tare,
părerea de ea.
Când iubești numai o dată,
ți se pare toată viața scurtă,
Chiar fi doamne tu pe mine,
aș iubi oricând ar ține,
Întreaga iube,
întreaga iube.
Sint atâta bucurie, îngerii-mi stau mărturie,
Că iubesc fără să cer nimic,
De m-aș naște încă o dată,
aș alege aceeași fată,
Doar s-o văd mă face fericit.
Aș vrea să-i spun
că eu am s-o aștept mereu,
Mergând cu albnii brați la brați,
Chiar dacă-mi va
fi greu, am s-o aștept mereu,
Și-mi este tare,
tare dor de voi.
Și-mi este tare,
tare dor de voi.
Și-mi este tare,
tare dor de voi.