Soarele
stă în sără-sară
Tu și eu
străind până-n seară
Între noi aerul începe să ardă
Haidele noastre stau să cadă
Când nu te aștepti te sărut dintr-o dată
Te uiți confuz în ochii mei Vrei să-mi fie clar
Nu faci asta de obicei Ai vrea să pleci dar
Rochia ta ar vrea să cadă pe porta O adânca mela mea
Rochia ta ar sta așa bine pe poteaua din cameră mea
Rochia ta ar sta așa bine pe poteaua din cameră mea
O parte din tine ar vrea Dar cealaltă se teme
Nu simți,
aerul începe să frigă Mâinile noastre se atingă
Iar pielea ta Parcă pe nume nu strigă
Te uiți confuz în ochii mei Vrei să-mi fie clar
Nu faci asta de obicei Ai vrea să pleci dar
Rochia ta ar vrea să cadă pe porta O adânca mela mea
Rochia ta ar sta așa bine pe
poteaua din cameră mea
Spui că tu nu-i ce destin prima seară
Spui că tu ai principii și morală
Rochia ta are voce și mă cheamă,
mă cheamă Spui că tu,
tu de fel ești mai sfioasă
Tu își de ce ai mai venit la mine acasă
Rochia ta are voce și spune-mi față,
îmi față
Rochia ta ar vrea să cadă pe poteaua din cameră mea