Plec de-acasă spre tine
Și tot acasă ajung
Buneori trec chiar și ani de zile
Trebuia să-mi iau bilet mai de mult
Sunt la mine pe stradă
Sunt la chioșcul din colț
Cred că a dispărut și el deodată Cu copacii din care făceam porți
Parte din mine parcă a rămas Singurul loc unde pare
Că timpul nu s-a luat după ceas Căutând o minge-n parcare
Mă știe asfaltul,
mă știe și blocul Chiar dacă multe văd că s-au schimbat
Uneori pe om îl sfințește locul Când el nu uită de unde a plecat
Mă știe asfaltul,
mă știe și blocul Chiar dacă multe văd că s-au schimbat
Uneori pe om îl sfințește locul Când el nu uită de unde a plecat
Ce mare pare cartierul când ești mic
Când scara ține și de cald și de fric
Când ajungeam la geam să cer un covlic
Că doar atât am trebuit să fiu fericit
Curtea școli era Bernabeu Păcimento de foc pierdeam ver la greu
În tricou tău ți-l dau și eu palmeu C-așa vedeam că se făcea la TV-ul
Trângeam de fiare pătătorul de covoare
Rupeam soale și când frunza în parcare
Celeași locuri pe unde acum merg agale Se simt la fel,
totuși miroase a schimbare
Lumea-i mare pe lângă cartier Sufletul nu-l ștergi cu o radieră
Și gândal meu e rece ca-ntr-o frapieră Atunci mă-ntorc la ierarhie
Mă știe asfaltul,
mă știe și blocul Chiar dacă multe văd că s-au schimbat
Uneori pe om îl sfințește locul În el nu uită de unde-a plecat
Mă știe asfaltul,
mă știe și blocul Chiar dacă multe văd că s-au schimbat
Uneori pe om îl sfințește locul În el nu uită de unde-a plecat